OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. Vezi definitia »

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe) Vezi definitia »

ASCÉZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse. Vezi definitia »

LEUCOGRÁMĂ s.f. Hemogramă cuprinzând numai numărul leucocitelor și formula leucocitară. [Pron. le-u-. / < fr. leucogramme]. Vezi definitia »

HETAÍRĂ s. f. 1. curtezană în Grecia antică. 2. prostituată. (< fr. hétaïre, gr. hetaira) Vezi definitia »