Definita cuvantului poară
POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poară
ostreață, ostrețe s. f. (intl.) hoț lipsit de experiență; ucenic. Vezi definitia »
BLUÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Mică operă literară fără pretenții. 2. (Muz.) Bagatelă. [Pron. blu-e-. / < fr. bluette]. Vezi definitia »
PERSOÁNĂ s.f. 1. Ființă omenească; om; individ, ins. ♦ În persoană = a) personal, însuși; b) în carne și oase. ♦ (Jur.) Persoană fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații; persoană juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, fiind recunoscută ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticală a pronumelui și a conjugării verbelor, care indică pe vorbitor, pe cel căruia i se adresează sau pe cei despre care se vorbește. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne]. Vezi definitia »
PUTIOÁRĂ, putioare, s. f. (Rar) Putinică. – Din putină + suf. -ioară. Vezi definitia »
narcórniță, narcórnițe, s.f. (reg.) insectă coleopteră mare de culoare castanie, cu perișori roșcați pe picioare și pe pântece, al cărui mascul are la cap un corn curbat înapoi; nasicorn. Vezi definitia »