DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv). Vezi definitia »

cúcă⁴, cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău. Vezi definitia »

șpăníță, șpăníțe, s.f. (reg. și înv.) soție de șpan (șef administrativ al unui ținut). Vezi definitia »

a da o boabă expr. (sport) a înscrie un gol. Vezi definitia »

SPONGOFÍLĂ s. f. frunză cu parenchim spongios. (< fr. spongophylle) Vezi definitia »