Definita cuvantului pocit
POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pocit
ÎNVÂRTÍT1 s. n. Faptul de a (se) învârti; învârtire. – V. învârti. Vezi definitia »
SUMARISÍT adj. v. sumarisi. [Sinonime] Vezi definitia »
STEATÍT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit. Vezi definitia »
WULFENÍT s. n. minereu de plumb și de molibden. (< fr. wulfénite, germ. Wulfenit) Vezi definitia »
arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »