MICROFONÍE s.f. 1. Reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♦ Fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine gama de unde scurte. 2. Slăbire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie]. Vezi definitia »

UNGHIULÁȚIE, unghiulații, s. f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2). 2. (Cin.) Operație prin care se stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. [Pr.: un-ghiu-] – După fr. angulation, it. angolazione. Vezi definitia »

CODEINOMANÍE s.f. Obiceiul morbid de a lua codeină. [Pron. -de-i-, gen. -iei. / < fr. codéinomanie]. Vezi definitia »

bărbíe (bărbíi), s. f. – Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior, barbă. Lat. *barbilia (Pușcariu 184; Tiktin; DAR), cf. it. barbiglio, sp. barbilla. Cuvîntul rom. poate fi der. intern. Cuvînt generalizat (ALR, 34). – Der. bărbiță, s. f. (bavețică). Vezi definitia »

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation. Vezi definitia »