MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit¹. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. Vezi definitia »

PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. Vezi definitia »

parà-n coadă expr. (la barbut) zaruri câștigătoare. Vezi definitia »