Definita cuvantului vrednicie
VREDNICÍE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv. și arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vrednicie
OFIOLATRÍE s. f. cult al șarpelui sau al dragonului. (< fr. ophiolâtrie) Vezi definitia »
HEMIEDRÍE s. f. caracteristică a unor cristale de a nu prezenta modificări decât pe jumătate din muchii. (< fr. hémiédrie) Vezi definitia »
APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire]. Vezi definitia »
PERCHEZÍȚIE s. f. cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune, sau la domiciliul acesteia. (< fr. perquisition, lat. perquisitio) Vezi definitia »
túie s. f. – Plantă exotică (Thuja orientalis, T. occidentalis). Fr. thuja nume științific. Vezi definitia »