ÎNTÍNDERE, (2) întinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) întinde; extensiune în spațiu; dezvoltare, creștere; răspândire. ♦ (Med.; și în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură. 2. (Concr.) Suprafață a unui lucru sau a unui loc; loc, spațiu întins. ♦ Distanță. ♦ (Muz.) Ambitus. – V. întinde. Vezi definitia »

SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar). Vezi definitia »

BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci. Vezi definitia »

COMPUTÁRE, computări, s. f. (În sintagma) Computarea prevenției = scădere a perioadei de arest preventiv din timpul total al pedepsei privative de libertate la care e condamnată o persoană. – Din lat. computare. Vezi definitia »

mutare dintr-o localitate in alta , dintr-un loc in altul, a se stabili in alt loc (parte) Vezi definitia »