ZIAFÉT s. n. v. zaiafet. Vezi definitia »

TABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret]. Vezi definitia »

SPERMANȚÉT s. n. ceară din craniul de balenă, de delfin și din craniul și grăsimea de cașalot, folosită în industria cosmetică și la fabricarea lumânărilor; cetaceum. (< germ. Spermazet, fr., it. spermaceti) Vezi definitia »

ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète) Vezi definitia »

TRICLÉT (adj.?) De trei ori blestemat (Povești nemuritoare, vol. 9) Vezi definitia »