PONOSÍT, -Ă, ponosiți, -te, adj. (Pop.; mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) Care și-a pierdut aspectul și culoarea inițială; deteriorat, stricat, uzat (prin întrebuințare îndelungată); învechit; sărăcăcios. – V. ponosi. Vezi definitia »

OPRÍT², -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri. Vezi definitia »

CELUÍT, -Ă, celuiți, -te, adj. (Reg.) Înșelat, amăgit. ♦ Ademenit, momit. – V. celui. Vezi definitia »

LIT²(O)-, -LÍT, -LÍTIC elem. „piatră”. (< fr. lith/o/-, -lithe, -lithique, cf. gr. lithos) Vezi definitia »

ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă]. Vezi definitia »