BITÚMEN s.n. Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [Pl. -nuri. / < lat. bitumen]. Vezi definitia »

FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigène. Vezi definitia »

ENERGUMÉN s.m. 1. Persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol. 2. (Fig.) Exaltat; om care se agită puternic. [< fr. énergumène, cf. gr. energoumenos – agitat]. Vezi definitia »

ruén (-ni), s. m. – Plantă (Succisa pratensis). – Var. ruin. Sb. rujan „galben închis” (Tiktin). Vezi definitia »

AZOTOGÉN s.n. Azotobacterin. [< germ. Azotogen]. Vezi definitia »