BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

costináș, costináși, s.m. (reg.) mânz mic. Vezi definitia »

cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie. Vezi definitia »

VINTRÍȘ adv. (Pop.) 1. Pe burtă, târâș. 2. De-a curmezișul. – Din vintre + suf. -iș. Vezi definitia »

IÚRĂȘ s. n. v. iureș. Vezi definitia »