TETRAPÓD¹, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos. Vezi definitia »

EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr. exode, lat. exodus) Vezi definitia »

TARÓD s.n. (Tehn.) Unealtă cu muchii ascuțite care, prin rotire, taie filet în interiorul unei găuri date în prealabil într-o piesă; burghiu de filetat. [< fr. taraud]. Vezi definitia »

DIPÓD, -Ă adj. 1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare. 2. (despre versuri) alcătuit din două picioare. (< fr. dipode) Vezi definitia »

zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471). Vezi definitia »