AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

SCARIFICÁȚIE s.f. Scarificare. [Gen. -iei, var. scarificațiune s.f. / cf. it. scarificazione, fr. scarification]. Vezi definitia »

SEISMONASTÍE, seismonastii, s. f. Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de lovire sau de scuturare. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismonastie. Vezi definitia »

PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie) Vezi definitia »

SPLENOMETRÍE s. f. evaluare a gradului de mărire a volumului splinei la bolnavii de malarie. (< spleno- + -metrie²) Vezi definitia »