PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar. Vezi definitia »

ȘEPCÁR, șepcari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șepci. – Șapcă + suf. -ar. Vezi definitia »

bulgár (bulgári), s. m. – Locuitor din Bulgaria. Mr. vurgar. Sl. bulgarinŭ, de unde provin și bg. bulgarin, sb., cr. bugar, rus. bulgar, mag. bolgár (Cihac, II, 33). – Der. bulgăresc, adj. (bulgar); bulgărește, adv. (ca bulgarii); bulgărime, s. f. (colectivitate de bulgari); bulgărism, s. n. (împrumut lingvistic din bulgară); bulgărie, s. f. (grădină), nume care se explică prin ocupația predilectă a bulgarilor care trăiesc în Munt. și Mold.; bulgări, vb. (Mold., a se ocupa cu cultivarea zarzavaturilor); bulgariu, s. n. (înv., piele tăbăcită), din tc. bulgari. Vezi definitia »

RUDIMENTÁR, -Ă adj. care se află în stadiul inițial al dezvoltării; primitiv, neevoluat; grosolan. (< fr. rudimentaire) Vezi definitia »

CIRCUMPOLÁR, -Ă adj. Situat în jurul, în vecinătatea polilor; peripolar. [< fr. circumpolaire, cf. lat. circum – împrejur, polus – pol]. Vezi definitia »