Definita cuvantului polifonie
POLIFONÍE, polilonii, s. f. Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; p. restr. contrapunct. – Din fr. polyphonie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polifonie
HIDROESTEZÍE s. f. sensibilitate față de apă. (< fr. hydroesthésie) Vezi definitia »
APTIALÍE s.f. Asialie. [Pron. -pti-a-. / < fr. aptyalie, cf. gr. a – fără, ptyalon – salivă]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie]. Vezi definitia »