TRANSIÉNȚĂ s.f. v. tranziență. [DEX'98] Vezi definitia »

șleáthă (-te), s. f. – 1. Nobilime poloneză. – 2. Ceată, camarilă, grup. Pol. szlactha, din v. germ. slahta › germ. Geschlecht, cf. it. schiatta (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 398). – Der. șleathici, s. m. (aristocrat polonez), din pol. szlachcic, înv.; șlethicie, s. f. (înv., noblețe). Vezi definitia »

lălăială, lălăieli s. f. 1. fredonarea unei melodii cu înlocuirea textului prin silaba „la”. 2. indolență; pierdere de vreme. 3. treabă făcută încet, fără tragere de inimă. Vezi definitia »

puiríță, puiríțe, s.f. (reg.) copileț de la tulpina porumbului. Vezi definitia »

crídă (críde), s. f. – Faliment, crah. Germ. Krida (DAR). În Trans., înv. Vezi definitia »