Definita cuvantului esență
ESÉNȚĂ, esențe, s. f. 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. ◊ Loc. adv. În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație. ♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu esență
AZOTÚRĂ s.f. Nitrură. [< fr. azoture]. Vezi definitia »
CONTRAOCTÁVĂ s.f. (Muz.) Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Cf. fr. contreoctave]. Vezi definitia »
ȘINȘÍLĂ, șinșile, s. f. Mamifer rozător din America de Sud, asemănător cu veverița, vânat pentru blana lui cenușie foarte prețioasă (Chinchilla lanigera). [Var.: cincíla s. f.] – Din fr. chinchilla. Vezi definitia »
opléniță, oplénițe, s.f. (reg.) crucea carului. Vezi definitia »
PESÁDĂ s. f. mișcare a calului în ridicarea pe picioarele de dinapoi. (< fr. pesade) Vezi definitia »