EXPLANTÁ vb. tr. a face un explant. (< fr. explanter) Vezi definitia »

INDIGITAMÉNTA s.n.pl. (Ant.) Formule și invocații populare adresate zeilor indigeți. [< lat. indigitamenta]. Vezi definitia »

DEZMÂNTÁ, dezmấnt, vb. I. Tranz. (Reg.) A face pe cineva să-și schimbe o hotărâre, un gând etc., a-l abate de la un scop, a povățui pe cineva să nu facă un lucru. – Din des¹- + smântă (puțin folosit = sminteală). Vezi definitia »

FROTÁ vb. I. refl. A se freca, a veni în contact. [< fr. frotter]. Vezi definitia »

frămîntá (-t, -at), vb. – 1. A preface aluatul într-o masă omogenă. – 2. A amesteca. – 3. A bate, a lovi. – 4. A chinui, a munci. – Mr. frimintu, frimintare, megl. frimint. Lat. fermentāre (Byhan 48; Meyer, Alb. St., IV, 53; Giuglea, Dacor., III, 576; Rosetti, I, 167). Evoluția semantică trebuie să se explice prin confuzia a două faze succesive în facerea pîinii, confuzie firească întrucît drojdia care produce dospirea se adaugă în timpul frămîntării. Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 233; Pușcariu, Dacor., I, 415; Pușcariu 641; Candrea-Dens., 631; REW 3473; Capidan, Meglen., 130 și DAR preferă să plece de la fragmentāre; însă această soluție pare mai puțin probabilă, căci frămîntatul nu încearcă să „fragmenteze” sau să separe în particule, ci, dimpotrivă să lege și să unească aceste particule într-o masă. Der. frămîntător, adj. (care frămîntă; neliniștitor); frămîntătură, s. f. (aluat; frămîntare). Vezi definitia »