ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi. Vezi definitia »

BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi. Vezi definitia »

PLUSÁRE s. f. Acțiunea de a plusa și rezultatul ei. – V. plusa. Vezi definitia »

RETUȘÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei; retuș. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retușa]. Vezi definitia »

năboíre, năboíri, s.f. (reg.) 1. (despre apă) revărsare, inundare, năvălire. 2. (despre ființe) năpustire, invadare. 3. transpirare, asudare. 4. (despre plug) împotmolire. Vezi definitia »