INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie) Vezi definitia »

corénie s.f. (reg., înv.) 1. începutul, origine, obârșie, cap. 2. familie, viță, neam, genealogie. Vezi definitia »

SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio]. Vezi definitia »

ICNOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază urmele de locomoție lăsate de vertebratele fosile pe sedimente. (< fr. ichnologie) Vezi definitia »

zăluzíe (înv., reg.) s. f., art. zăluzía, g.-d. art. zăluzíei; pl. zăluzíi, art. zăluzíile Vezi definitia »