BUCIUM, buciume, s.n. (În medicina populară) Cornet confecționat din pânză de cânepă impregnată cu ceară, care se introduce în ureche, se aprinde și se lasă sa ardă cât suportă pacientul, pentru calmarea durerilor de urechi și desfundarea urechilor. Vezi definitia »

duiúm (-muri), s. n. – 1. (Înv.) Pradă, captură. – 2. Grămadă, mulțime, cantitate mare. Tc. doyom (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 528). Vezi definitia »

ÁTRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; în forma de atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio]. Vezi definitia »

ACRÚM s.n. Aftă -Din ngr. Akrumi Vezi definitia »

DUM-DÚM s. n. invar. (În sintagma) Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave. – Din fr. dum-dum. Vezi definitia »