Definita cuvantului polimetrie
POLIMETRÍE s. f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci și care se caracterizează prin faptul că timpii tari, inițiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din it. polimetria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polimetrie
párie1, párii, s.f. (înv.) copie (după un act). Vezi definitia »
FÁSCIE1, fascii, s. f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis. Vezi definitia »
DISMORFÍE s. f. diformitate a (unei părți a) corpului; dismorfoză. (< fr. dysmorphie) Vezi definitia »
JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia. Vezi definitia »
slăbíe1, slăbíi, s.f. (înv.) 1. (pop.) slăbiciune, debilitate fizică. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tărie morală, de energie și de fermitate în acțiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. 5. (reg.) lipsă (de avere), nevoie, neavere, sărăcie. Vezi definitia »