CENTRALÍSM s.n. Sistem de subordonare administrativă a instituțiilor locale față de instituțiile centrale. ◊ Centralism democratic = principiu de bază al organizării și activității unor colectivități, care constă în îmbinarea centralismului cu democrația, a conducerii centralizate cu participarea largă și activă a membrilor colectivității. [Cf. fr. centralisme]. Vezi definitia »

ANARHOINDIVIDUALÍSM s.n. Curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară. (< rus. anarho-individualizm) Vezi definitia »

LATIRÍSM s. n. intoxicație cu grăunțe de latir. (< fr. lathyrisme) Vezi definitia »

CONTRACTUALÍSM s. n. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pr.: -tu-a-] – Contractual + suf. -ism. Vezi definitia »

MEFITÍSM s.n. (Franțuzism) Infectare a aerului prin emanații mefitice; atmosferă poluată. [< fr. méphitisme]. Vezi definitia »