AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător. ♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse. 2. Adj. (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-gzi-li-ar] – Din fr. auxiliaire, lat. auxiliaris. Vezi definitia »

SUPRABUGETÁR adj. extrabugetar. (< supra¹- + bugetar) Vezi definitia »

PLURIMILENÁR, -Ă, plurimilenari, -e, adj. (Rar) Multimilenar. – Pluri- + milenar. Vezi definitia »

FURGONÁR s. m. militar care conduce un furgon(1). (< furgon + -ar) Vezi definitia »

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care născocește povestiri fantastice, mincinoase. – Din basn (= basm) + suf. -ar. Vezi definitia »