Cocălar, cocălari s.m. 1. țigan fără ocupație, care, neștiind nici o meserie pentru a-și câștiga existența, merge în urma șatrelor de țigani cu ocupații tradiționale (spoitori, căldărari, argintari, lingurari etc.), hrănindu-se cu resturile rămase de la aceștia. 2. țigan care mănâncă găini moarte în urma unei maladii; 3. persoană care trăiește pe spinarea altora; manelist. – Din țig. cokalos Vezi definitia »

DAMÁR s.n. Rășină naturală de culoare albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, extrasă dintr-un arbore din Indonezia. [Scris și dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar]. Vezi definitia »

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină]. Vezi definitia »

ALVAR, Manuel (1923-2001), lingvist și literat spaniol. Prov. univ. la Madrid. Specialist în istoria limbii și a dialectologiei spaniole („Spaniola vorbită în Tenerife”; „Atlasul lingvistic-etnografic al Andaluziei”). A scris „Viața sfintei Maria Egipțianca”. M. de Onoare al Academiei Române (1991). Vezi definitia »

TROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. ♦ (fam.; despre prostituate) a face ~ ul = a atrage clienți pe stradă. (< fr. trottoir) Vezi definitia »