Definita cuvantului polonic
POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polonic
MIORÍTIC, -Ă I. adj. 1. din balada populară „Miorița”. ◊ care amintește de „Miorița”. 2. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent. (< „Miorița” + -/t/ic) Vezi definitia »
ALOPELÁGIC, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care crește la mari adâncimi în mări și oceane. (< fr. allopélagique) Vezi definitia »
ECOLÓGIC, -Ă, ecologici, -ce, adj. Care aparține ecologiei, privitor la ecologie. – Din fr. écologique. Vezi definitia »
MIOCÁRDIC, -Ă, miocardici, -ce, adj. Care aparține miocardului, care se referă la miocard. [Pr.: mi-o-] – Miocard + suf. -ic. Vezi definitia »
PRECÓSMIC, -Ă adj. anterior lansării sau ajungerii în spațiul cosmic. (< fr. précosmique) Vezi definitia »