Definita cuvantului notar
NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu notar
POLISOÁR s. n. instrument pentru lustruit unghiile. (< fr. polissoir) Vezi definitia »
ACCIDENȚÁR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar. Vezi definitia »
TISULÁR, -Ă adj. (anat.) referitor la țesuturi. (< fr. tissulaire) Vezi definitia »
cobár (-re), s. n. – (Trans.) Coș de trăsură, coviltir. Săs. Kober (Borcea 183). Vezi definitia »
SICÁR s.m. (Rar) Asasin, ucigaș tocmit. [Cf. it. sicario, fr. sicaire < lat. sicarius < sica – pumnal]. Vezi definitia »