Definita cuvantului ornament
ORNAMÉNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ornament
DEZOLÁNT, -Ă adj. care dezolează; jalnic; deprimant. (< fr. désolant) Vezi definitia »
TRANSIÉNT, -Ă adj. v. tranzient. Vezi definitia »
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa]. Vezi definitia »
FULMINÁNT, -Ă adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenințător. (< fr. fulminant) Vezi definitia »
HETERODÓNT, -Ă I. adj. 1. (despre animale) care are dinții diferențiați; anizodont. 2. (despre frunze) neuniform dințat. II. s. n. pl. ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați. (< germ. heterodont) Vezi definitia »