pohérț, pohérțe, s.n. (reg.) fierul care unește inima carului cu osia anterioară; partea superioară a osiei anterioare a carului. Vezi definitia »

BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. Vezi definitia »

PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf² + suf. -uleț. Vezi definitia »

PIEPTÚȚ, pieptuțuri, s. n. Pieptișor. – Piept + suf. -uț. Vezi definitia »

PREPÚȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepúțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce. Vezi definitia »