Definita cuvantului pomană
POMÁNĂ, pomeni, s. f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ◊ Loc. adj. și adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. ◊ Expr. A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ◊ Expr. A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. ◊ Expr. Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din sl. pomĕnŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pomană
BICICLÉTĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette. Vezi definitia »
OBLIGÁNȚĂ s. f. amabilitate, bunăvoință. (< fr. obligeance) Vezi definitia »
pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește! Vezi definitia »
PẤRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga. Vezi definitia »
baiadéră (baiadére), s. f. – Dansatoare indiană. Fr. bayadère. Este dublet al lui baidir, s. n. (var. bai(a)der, baederă) „basma, fular”; această ultimă semnificație se explică prin moda romantică a vălurilor lungi transparente, imitîndu-le pe cele folosite de baiadere (Philippide, Arhiva, XX, 480; Bogrea, Dacor., I, 292; Iordan, BF, II, 164, și VI, 150). Candrea îl explică prin germ. Beider[wand]. Vezi definitia »