DEFERÍ, defér, vb. IV. Tranz. 1. (Determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobișnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție). – Din fr. déférer, lat. deferre. Vezi definitia »

trăscărí, trăscărésc, vb. IV (reg.) 1. a tresări în somn. 2. a se zbate, a se chinui. 3. a se îneca mâncând. 4. a sări înapoi. 5. a (se) hodorogi. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare. Vezi definitia »

RUBRI-/RUBRO- elem. „roșu”. (< fr. rubri-, rubro-, cf. lat. ruber) Vezi definitia »

AURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur]. Vezi definitia »