AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec. Vezi definitia »

ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal, care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. – Arc + suf. -uș. Vezi definitia »

ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. Adăpost, refugiu. – Din aciua + suf. -aș. Vezi definitia »

SEMINȚÍȘ, semințișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe în mod natural. – Sămânță + suf. -iș. Vezi definitia »

hérleș (herléșă), adj. – Cu picioarele strîmbe. Mag. herelös, de la herés „cu testicule mari” (Drăganu, Dacor., V, 367). În Trans. de S. Vezi definitia »