ȚÁPOȘ, -Ă, țapoși, -e, adj. (Despre coarnele vitelor) Drept și ridicat în sus; (despre vite) cu coarnele drepte și ridicate în sus. – Cf. țap. Vezi definitia »

CEAÚȘ, ceauși, s. m. 1. Funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod (1) al curții. 2. Nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici: a) șef al unei cete de slujitori; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vânătorilor domnești; d) aprod (3). 3. (Înv.) Om de serviciu la sinagogă. – Din tc. çavuș. Vezi definitia »

BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lângă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș. Vezi definitia »

CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă, ca garnitură la carne etc.) – Din tc. kuskus. Cf. fr. couscous. Vezi definitia »

HÚSOȘ, husoși, s. m. (Reg.) V. husăș. Vezi definitia »