PARTENOGENÓN s.m. (Biol.) Organism rezultat prin partenogeneză. [< fr. parthénogenon, cf. gr. parthenos – fecioară, genos – urmaș]. Vezi definitia »

ENEAGÓN s.n. Poligon cu nouă laturi și nouă unghiuri. [< fr. ennéagone, cf. gr. ennea – nouă, gonia – unghi]. Vezi definitia »

ANAGÓN s. n. exploziv minier pe bază de azotat de amoniu. (< fr. anagon) Vezi definitia »

BLAZÓN, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orânduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason. Vezi definitia »

MEMBRANOFÓN, -Ă adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a unei membrane întinse. (< germ. Membranophon) Vezi definitia »