CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure]. Vezi definitia »

TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec. Vezi definitia »

natimálă s.f. (reg.) namilă, matahală, arătare. Vezi definitia »

MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline. Vezi definitia »

ZOOSFÉRĂ s.f. Zoospor prevăzut cu doi cili, la alge. (din fr. zoosphère) Vezi definitia »