chipéț s.n. (reg.) măsură cu care se ia vama la moară; căuș. Vezi definitia »

cotrofleánț s. m. – Poreclă dată germanilor. – Var. cotofleanț. Germ. Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi” (Borcea 184); este însă evidentă interpretarea expresivă a etimonului. Vezi definitia »

laț (láțuri), s. n. – 1. Lasou, arcan. – 2. (Mar.) Nod alunecător. – 3. Nod alunecător pentru spînzurat sau gîtuit. – 4. Ochi de sfoară pentru prins păsări. – 5. (Arg.) Cravată. – Mr. alaț, megl. laț. Lat. laqueus (Diez, I, 240; Pușcariu 947; Candrea-Dens., 957; REW 4909; DAR), cf. alb. ljak (Philippide, II, 645), it. laccio (calabr. lazzu), prov. latz, fr. lacs, cat. llas, sp. lazo, port. laço. Vezi definitia »

țuț adj. invar. bun; frumos; de calitate superioară; excelent. Vezi definitia »

stráieț, stráiețe, s.n. (reg.) șubă veche, ruptă. Vezi definitia »