SERVOCOMÁNDĂ s.f. Mecanism auxiliar servind pentru a înlocui prin amplificare forța musculară a omului necesară funcționării unui ansamblu. [Cf. fr. servocommande]. Vezi definitia »

CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure]. Vezi definitia »

NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine]. Vezi definitia »

BARÁTCĂ s. f. v. baracă. Vezi definitia »

fulícă s.f. (reg.) nume de plantă; fulău, romaniță-puturoasă. Vezi definitia »