a fi mână spartă expr. a fi risipitor / cheltuitor. Vezi definitia »

MÚZĂ, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse. Vezi definitia »

ÓJĂ, oje, s. f. Lac de unghii. – Cf. tc. oğmak „a lustrui”. Vezi definitia »

PORTBAIONÉTĂ s.f. Curea atașată la o centură, de care se leagă baioneta. [Cf. fr. porte-baionette]. Vezi definitia »

stârfoceálă, stârfocéli, s.f. (reg.) 1. fructe, legume strivite. 2. moleșire (de oboseală, de somn, de căldură); moșeală. Vezi definitia »