conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar). Vezi definitia »

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Vezi definitia »

miscări lente de înăl are sau de coborâre a unor păr i din scoar a terestră, fără a deranja structura stratelor; când acestea sunt pozitive, are loc retragerea apelor si extinderea suprafe elor continentale; cand epirogenezele sunt negative, are loc înaintarea apelor peste uscatul în coborâre. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti] Vezi definitia »

ZGÂNDĂRÍ, zgândărésc, vb. IV. ~ (etim. nec., prob. de natură expresivă) - incompletă [gall] Vezi definitia »

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des¹- + [îm]pături. Vezi definitia »