FRANC⁴, -Ă, franci, -ce s. m., pl., adj. 1. S. m. pl. Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci. – Din fr. franc. Vezi definitia »

POLSPÁNC, -Ă, polspanci, -e, adj. (Rar, despre oi) Rezultat din încrucișarea unei rase din Polonia cu o rasă din Spania. – Rus. pol-španskaja[ovca]. Vezi definitia »

BLANC¹ s. n. 1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. (< germ. Blank) Vezi definitia »

preaadấnc, -ă, adj. (înv.) foarte temeinic sau profund. Vezi definitia »

BANC¹ s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc) Vezi definitia »