CHIHLIMBÁR (‹ tc.) s. n. Rășină fosilă provenită din unele specii de pin (Pinus succinifera), avînd culoare caracteristică galbenă ca mierea sau de ceară, fiind uneori brun-roșu sau verde-negru. Se topește la 300 ºC, arde cu flacără, se dizolvă în solvenți organici și se electrizează prin frecare. Prezintă incluziuni diverse (gazoase, pămîntoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se găsește în nisipurile glauconitice oligocene din Galiția, iar în România, îndeosebi pe valea Sibiciului și se numește rumanit și moldavit. Este folosit pentru confecționarea obiectelor de podoabă. Sin.: succin, ambră galbenă. Vezi definitia »

țipár, țipári, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi. Vezi definitia »

NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire. Vezi definitia »

DIPOLÁR, -Ă, dipolari, -e, adj. Care aparține dipolilor, privitor la dipoli. – Din fr. dipolaire. Vezi definitia »

dârvár, dârvári, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure. Vezi definitia »