URANÍT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din fr. uranite. Vezi definitia »

APLÍT s. n. Rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect grăunțos fin. – Din fr. aplite, germ. Aplit. Vezi definitia »

STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci. Vezi definitia »

JUMULÍT¹ s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli. Vezi definitia »

ALTAÍT s.n. (Geol.) Telurură naturală de plumb care se găsește aproape pură în Altai. [Pron. -ta-it. / < fr. altaïte]. Vezi definitia »