Definita cuvantului porumb
PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ♦ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (IV). – Lat. palumbus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu porumb
LIMB s.n. 1. Partea lată a unei frunze, legată de ramură prin codiță. 2. Marginea gradată a scării unui instrument de măsură. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creastă marginală a unei formații anatomice circulare. 3. Navă pentru operații de limbare. // s.m. (Teol.) Loc în cer unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților și ale copiilor morți nebotezați, înainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus]. Vezi definitia »
CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă – Din fr. corymbe, lat. corimbus. Vezi definitia »
bumb (búmbi), s. m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”. Vezi definitia »
ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu două unghiuri ascuțite și două unghiuri obtuze. 2. Model în formă de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos]. Vezi definitia »
IAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă și una lungă sau dintr-una neaccentuată și una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [Cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos]. Vezi definitia »