FĂLȚUITÓR, -OÁRE, fălțuitori, -oare s. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor. Vezi definitia »

VOBULATÓR s.n. (Telec.) Generator electronic, de frecvență variabilă, periodic și continuu între două limite date. [< fr. wobbulateur]. Vezi definitia »

EXCITATÓR, -OÁRE adj. Excitant. // s.f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație (3) a altor mașini electrice. [Cf. fr. excitateur, -trice, lat. excitator]. Vezi definitia »

ciuca bătăilor expr. (sport) sportiv sau echipă învinsă de toți competitorii. Vezi definitia »

phirnitor s. invar. (țig.) ceas. Vezi definitia »