HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

EDULCORÁȚIE s. f. edulcorare. (< fr. édulcoration) Vezi definitia »

PENURÍE s.f. (Liv.) Lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie, lipsă mare. [Gen. -iei. / cf. fr. pénurie, lat. penuria]. Vezi definitia »

ACATALEPSÍE s. f. 1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme. 2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic. (< fr. acatalepsie) Vezi definitia »

DISPEPSÍE, dispepsii, s. f. Tulburare a procesului de digestie (manifestată prin dureri, balonări etc.). – Din fr. dyspepsie, lat. dyspepsia. Vezi definitia »