Definita cuvantului moral
MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moral
SEMIFEUDÁL, -Ă adj. care prezintă o parte din caracteristicile feudalismului. (< semi- + feudal) Vezi definitia »
CARICATURÁL, -Ă adj. de caricatură, referitor la caricatură. (< fr. caricatural) Vezi definitia »
HUMERÁL, -Ă, humerali, -e, adj. (Anat.) Care aparține humerusului, referitor la humerus. – Din fr. huméral. Vezi definitia »
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal]. Vezi definitia »
SEMIOFICIÁL, -Ă adj. Care provine din surse oficiale, dar nu are caracter oficial. [Pron. -mi-o-fi-ci-al. / cf. fr. semi-officiel]. Vezi definitia »