TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapidă a două note consecutive despărțite de un (semi)ton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. (< it. trillo, fr. trille) Vezi definitia »

CONSULTÁBIL, -Ă adj. Care se poate consulta. [Cf. fr. consultable]. Vezi definitia »

AUDÍBIL, -Ă adj. Care poate fi auzit. [Cf. fr. audible, lat. audibilis]. Vezi definitia »

XILOFÍL, -Ă, adj. (Despre ciuperci) Care crește pe lemn. (din fr. xylophile) Vezi definitia »

ALTERÁBIL, -Ă adj. (Despre alimente) Care se poate altera ușor. [Cf. fr. altérable]. Vezi definitia »