MATERIALÍSM s. n. 1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă. ♦ ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor că lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale. (< fr. matérialisme, germ. Materialismus) Vezi definitia »

HUSITÍSM s. n. Mișcare religioasă și social-politică, fundată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani. – Din fr. hussitisme. Vezi definitia »

MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr. moralisme) Vezi definitia »

POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme]. Vezi definitia »

ANALFABETÍSM s.n. Neștiință de carte. [Cf. fr. analphabétisme]. Vezi definitia »