DOCÉT, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète) Vezi definitia »

FURCHÉT s. m. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului. (< it. forchetta) Vezi definitia »

incet la minte Vezi definitia »

EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton. Vezi definitia »

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus. Vezi definitia »